SJ TheDaily - шаблон joomla Форекс

Evenimente de excepție săptămâna viitoare la Centrul Cultural Pitești
Recomandat

September 4, 2020
Scris de 

 

Centrul Cultural Pitești pregătește pentru perioada 7-11 septembrie, noi evenimente cultural-educative și de dezvoltare personală, care pot fi urmărite exclusiv online, pe pagina oficială de Facebook a instituției și pe site-ul oficial (www.centrul-cultural-pitesti.ro):

Prelegerea cu tema Vechi biserici din Pitești închinate Maicii Domnului, susținută de istoricul și scriitorul Octavian Dărmănescu.

„Atestat în 1388, Piteștiul medieval a fost păstrătorul unor vechi lăcașuri de închinare în rit ortodox, centre de cultură și credință, care dăinuie și azi. Călătorii străini au admirat și au descris elogios bisericile piteștene din Evul Mediu. Prima atestată documentar este chiar una închinată Maicii Domnului, Precista Veche din Coastă (1540). Potrivit unui inventar modern, tradiția existenței pe actuala fundație (sau în apropiere) a unei biserici care deservea un schit de maici dăinuise până în secolul trecut. Sursa indică: „Se zice că a fost la început schit de maici”. Această supoziție are toate șansele să fie încărcată cu valoare de adevăr, luând în considerare așezarea oportună, pe primul etaj superior văii pe care râul Argeș o desfășoară la Pitești înainte de întâlnirea cu unul dintre afluenții lui considerabili, râul Doamnei. Foarte probabil, acel ”Pitest Coenobium” de pe harta lui Giorgio Reichersdorf din 1550 și de pe cea a lui Iohanes Sambucus din 1566 – punct topografic propus de Petre Simionescu drept biserica vecină, viitorul schit Beștelei.

Un târg vechi, de troc, Piteștii exploatau atât arealul viticol – pe Dealul Piteștilor de peste Argeș, din județul istoric Mușcel, aveau vii atât domnia împreună cu marii boieri, cât și câteva mănăstiri istorice, cât și confluența hidrografică, de nod rutier, un punct indispensabil pe marile rute medievale muntenești. Acest schit putea fi unul dintre metoacele Mitropoliei sau al mănăstirilor Argeș, Câmpulung sau Cozia, instituții care, de-a lungul secolelor, investeau masiv în proprietățile viticole, mai ales într-o regiune renumită pentru vinurile ei albe dulci. Bineînțeles, nu putem să nu postulăm și ideea unui schit independent, ctitorie a unui boier local sau a unui cleric potentat care, după cum se va practica până în secolul al XIX-lea, se călugărea la bătrânețe. De altfel, discreția primului hram ”Intrarea în biserică a Maicii Domnului” – sărbătoare situată în Postul Crăciunului, mai „incomodă” marilor festinuri publice, deci un hram predilect, elitist și personal – ne îndeamnă ușor spre a doua opțiune, cea a unui schit pornit dintr-o inițiativă laică, matroanele ctitore (foarte probabil rude) devenind ulterior, prin călugărire, monahiile Magdalina și Doroteea, nume păstrate până azi în tradiția locală legată de respectivul lăcaș.

A doua biserică închinată Maicii Domnului în Pitești este cea cunoscută azi sub numele de ”Mavrodolu”, în trecut, ”Precista Nouă”. Ctitorită în 1832 de căminarul Ioan Mavrodolu, va deveni încă de la sfințire timp de peste șase decenii noua catedrală a orașului, în defavoarea bisericii domnești ”Sf. Gheorghe”. A ars și ea în marele foc din vara lui 1848, dar a fost imediat reparată. Aici a activat protopopul liberal Nicolae Constantinescu, un apropiat al familiei Brătianu, o figură emblematică printre clericii piteșteni din a doua jumătate a secolului al XIX-lea.

O reverență, așadar, suplimentară strămoșilor noștri care au „durat” în Pitești cele două biserici Fecioarei Maria, cunoscută îndeobște a fi ocrotitoarea tuturor pământenilor”, spune Octavian Dărmănescu.

 

Prelegerea cu tema Teatru în Doi, susținută de scriitorul, eminescologul și profesorul de limba și literatura română Lucian Costache, în cadrul proiectului cultural-educativ sub genericul “Teme culturale în emoții raționale”.

“Trăiască Nația! Era salutul lui Eminescu.

Se răspundea : Sus cu dânsa!

Pentru că nația suntem noi toți, împreună, și fiecare în parte.

Am vorbit despre URMUZ - cel mai important scriitor născut în Argeș, născut la Curtea de Argeș, orașul domnesc și regal al României. A scris zece texte scurte, publicate sub titlul PAGINI BIZARE.

Proza scurtă cuprinde, cum se știe, mai multe specii literare. Urmuz a scris un roman și o epopee de doar câteva pagini fiecare. E încă o dovadă că nu cantitatea contează întotdeauna. Se spune că ESENȚELE TARI SE ȚIN ÎN STICLUȚE MICI. EU SPUN CĂ ȘI OTRĂVURILE AȘIȘDEREA!

O nouă temă culturală la vreme de pandemie - TEATRU ÎN DOI.

Sunt piese scurte, care nu sunt scheciuri de revistă.

Sunt în fiecare piesă două personaje care discută despre viață și despre cealaltă viață.

Nu sunt texte religioase, dar ar putea fi.

Nu sunt dialoguri filozofice și nici gâlceavă. Dar ar putea fi.

Vom vorbi și despre nevoia de cultură și de școală.

I-am auzit pe copii și pe tineri că vor să meargă la școală.

Unii profesori spun că mai bine n-ar merge?!

Nu-i faceți pe copii să se răzgândească.

Noi scriem și pentru ei în limba română!

Masca e împotriva unui pungaș de virus, care ne pune pumnul în gură.

Pentru cultură e nevoie de ochi și de urechi și de mâini.

Înainte de a scrie,

De a picta,

De a cânta,

De a sculpta,

De a juca într-o piesă de teatru,

Fie numai mimând

Sau când tastați butoanele tabletelor,

Spălați-vă pe mâini și pe gură!

Nu murdăriți LIMBA ROMÂNĂ și nu schimonosiți sufletul copiilor!

TRĂIASCĂ NAȚIA!”, spune Lucian Costache.

 

Prelegerea cu tema Ion Aurel Gârjoabă, Artistul Mirabilei Smerenii, susținută de poeta Denisa Popescu, în cadrul proiectului cultural-educativ “Gânduri, rostiri, scrieri”, avându-l invitat pe venerabilul artist plastic Ion Aurel Gârjoabă.

“În luna septembrie, artistul plastic ION AUREL GÂRJOABĂ expune, la Galeria ”Metopa”, sub genericul ”Balada merelor de Argeș”, picturi în ulei pe pânză, guașe, tehnică mixtă și sculptură mică, în lemn.

Ion Aurel Gârjoabă are 81 de ani. S-a născut în Cerneți – Mehedinți, într-o familie de învățători. A absolvit Facultatea de Arte Plastice din Timișoara și a fost profesor la gimnaziu, mai întâi la Turnu Măgurele, apoi la Curtea de Argeș, unde locuiește. În perioada 2000 – 2004, a predat discipline de specialitate la Catedra de Patrimoniu Cultural a Seminarului Teologic Ortodox din Curtea de Argeș. Din anul 1994, este membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România. A participat la peste 40 de tabere de profil din România și din străinătate și a primit 20 de titluri și distincții. A fost înconjurat de prieteni, de colegi și de admiratori la cele peste 70 de expoziții personale, din țară și de peste hotare. În ce privește numărul expozițiilor colective la care a fost prezent, acesta se apropie de 100. Chiar anul trecut, artistul nostru a participat cu șapte lucrări - ulei pe pânză - la expozițiile de grup, deschise la Reprezentanța României la Bruxelles și Strasbourg. A realizat copertele a 10 cărți de proză și de poezie, de asemenea, ilustrația lor. Are lucrări de pictură, grafică, sculptură și linogravură în colecții publice – muzee și alte instituții – și în colecții private de la noi și din Belgia, Finlanda, Franța, Germania, Italia, Olanda, Rusia, Statele Unite ale Americii, Suedia și Republica Moldova. Referințele semnate de Radu Ionescu, Octavian Barbosa, Adina Nanu, Ion Parhon, critici de artă cu notorietate, sunt argumente importante, care-i subliniază valoarea și statusul”, spune Denisa Popescu.

 

Prelegerea cu tema O istorie a gesturilor în Evul Mediu, susținută de redactorul-șef al revistei-document Restituiri Pitești, dr. Marin Toma, în cadrul proiectului cultural-educativ sub genericul “Istorie și istorii cu Marin Toma”, prelegere care va fi transmisă live, pe pagina oficială de Facebook a Centrului Cultural Pitești, marți, 8 septembrie, de la ora 14.00.

“În universul manifestărilor istoriei, cu predilecție cele culturale, un loc fundamental îl ocupă gesturile, motiv pentru care istoriile Evului Mediu cu greu pot fi înțelese și povestite fără cunoașterea acestora. Atunci când ochii istoricului se apleacă asupra relatărilor medievale, e necesar să se evidențieze faptul că în Evul Mediu gesturile nu sunt doar partea componentă a unor etichete, ci mult mai mult. Ele transmit un mesaj mai puternic, nu de puține ori cu efect juridic. Oamenii Evului Mediu gesticulează cu trupul și sufletul; gesturile lor îi alătură unui grup social, cultural etc. Prin gesturi, omul Evului Mediu nu este niciodată singur, cu toate că singurătatea poate să fie alta: pădurea plină de primejdii pentru un cavaler, chilia pentru un călugăr, camera tronului pentru un rege împovărat de deciziile grele pe care trebuie să le ia singur etc.

Gesturile se împlinesc prin vorbe, la fel cum nu de puține ori, conflictul interior uman este trădat atunci când cuvintele rostite sunt contrare gesturilor făcute. În primul caz, o serie de gesturi medievale s-au păstrat până în prezent și au primit și denumire: să descoperi capul sau să scoți mănușa pentru a saluta, împreunarea mâinilor pentru rugăciune, ridicarea mâinii pentru jurământ etc. Gestul ca expresie a tuturor trăirilor sufletești: bucurie, tristețe, furie, dragoste, ură etc. Ele reprezintă viciile și virtuțile omului și aici se poate aminti și necesitatea disciplinării gesturilor, pentru a ”dirija” ce tip de mesaje transmit. O altă formă de manifestare este cea de comunicare, religioasă mai ales, atunci când ne referim la lumea medievală. Aici, corpul se poate oferi pe sine privitorului în plină mișcare și chiar în reținerea din a face unele mișcări. Gesturile aparțin fără doar și poate istoriei mai multor epoci, preluând valori, construind sisteme și modele comportamentale, adoptând norme culturale și civilizaționale, judecând oameni și grupuri în educat vs. needucat, civilizat sau necivilizat; gesturi urâte sau frumoase, nobile sau condamnabile, deplasate sau potrivite etc. O altă direcție de cercetare este aceea a spațiului în care gestul este înfăptuit: este el unul public? Sau este intim, în lumea familiei, între autor și Dumnezeu?”, sunt considerațiile lui Marin Toma.

 

Prelegerea cu tema Scriitorul Mihail Diaconescu – Serile la Vulturești, susținută de scriitoarea și editorul Mona Vâlceanu, în cadrul proiectului cultural-educativ sub genericul “Oameni cari au fost”.

“Serile la Vulturești este titlul volumului publicat de profesor dr. Mihail Diaconescu pentru a evoca ținuturile natale. A iubit mereu locul în care s-a născut și pe noi, oamenii Argeșului. Nume important în cultura română, a fost romancier, istoric literar, estetician, critic de artă și teolog. În 1966 a fondat revista Argeș”, precizează Mona Vâlceanu.

 

Cenaclul Armonii Argeșene (varianta minimală online), coordonat și moderat de președintele Ligii Scriitorilor Români Filiala Argeș, scriitorul Adrian Mitroi, avându-l invitat pe poetul Mihai Moise.

„Domnul Mihai Moise a fost, este și va rămâne, atâta timp cât va viețui pe acest pământ, un fiu ce reprezintă satul românesc. Este legat prin rădăcini nevăzute și nebănuite, dar extrem de puternice, de locurile natale. Copilăria simplă, dar fericită îi influențează, în mod vizibil, scrierea, provocându-i un zbucium intern, stare din care emană, și vor emana adevărurile și sentimentele cu care a fost binecuvântat”, sunt aprecierile lui Adrian Mitroi despre invitatul său.

 

Prelegerea cu tema Descoperirile numerologice energetice ale savantului Nicola Tesla, susținută de publicistul George Dănică.

“Savantul Tesla era preocupat și fascinat de energia numerelor 1, 3, 6, 9, care-l ajutau în cercetările lui, reușind să conceapă astfel nave spațiale tronconice, care foloseau energii electromagnetice. Tot cu ajutorul energiilor speciale ale numerelor 1, 3, 6, 9 a reușit să creeze câmpuri electromagnetice, un argument în acest sens fiind Experimentul Philadelphia”, susține George Dănică.

 

Dezbaterea cu tema Relaţia de cuplu-de la singularitate la unitate, prezenţă şi creştere împreună, coordonată de poeta Simona Vasilescu, în cadrul proiectului de dezvoltare personală, sub genericul “Viața merge înainte”, având-o invitată pe Casandra Cristina Budulac, profesor logoped, psiho-pedagog.

“Nevoile psihologice; De ce aleg să fiu într-o relaţie de cuplu? Cum ne alegem partenerul/partenera de cuplu? Stadiile cuplului, Eu, el/ea şi noi, relaţia noastră; Posibile impasuri (naşterea copiilor, schimbări majore, infidelitatea, divorţul, alegerea unor stiluri de viaţă diferite etc.); Posibile soluţionări practice; Comunicarea şi încrederea: resurse principale şi vitale şi în relaţia de cuplu; Romantismul şi importanţa lui; Cuplul cu copii şi fără copii; “Puterea” unui cuplu în dezvoltarea cognitivă şi afectivă armonioasă a copilului; De la unitatea şi echilibrul la nivel de microcosmos (intern personal, cuplu) către armonia la nivel de macrocosmos (comunitate, ţară, planetă, univers)”, vor fi aspectele abordate în cadrul dezbaterii propuse, precizează Simona Vasilescu și Casandra Cristina Budulac.

 

Prelegerea cu tema O perspectivă filosofică privind formele de „nebunie culturală” în relațiile de dragoste și posibilele metode de ameliorare a acestora prin filosofia lui B. Spinoza, susținută de studentul Radu-Alexandru Dincă.

“Discursul meu cuprinde trei părți: în prima parte abordez importanța discuției despre iubire în contemporaneitate și mai ales în condițiile actuale (pandemie-izolare-anxietate), în a doua parte va fi analizată problema formelor de nebunie culturală în relație (transgresare a naturaleții și a echilibrului, cauzată în principal de factori externi, socio-culturali; diagnoză), iar în a treia parte voi propune câteva teme de meditație și direcții practice pe care le putem extrage din filosofia lui B. Spinoza, în scopul ameliorării problemelor antemenționate. Altfel spus, vorbim despre iubire într-un context care ne impune acest lucru. Fie că e vorba despre eros sau despre agape, iubirea, în formele ei autentice, reprezintă (poate) cel mai important factor în lupta cu singurătatea, cu blazarea, cu anxietatea și cu starea de inerție generală.

Formele de nebunie culturală (gelozia, paranoia, posesivitatea, excesul de autoritate etc.) sunt o marcă a alienării de la natura umană echilibrată - comportamente înrădăcinate sau manifestări declanșate de factori cheie. Diagnoza generală din perspectivă proprie asupra relațiilor de cuplu în prezent.

Cine a fost Spinoza? Despre ce ne vorbește el în mare? Ce putem extrage din filosofia sa pentru a putea gestiona mai bine impulsurile noastre „nebunești” în relațiile cu oamenii (mai ales în relațiile de cuplu)? De ce rămâne filosofia și astăzi un prieten bun pentru oricine are nevoie de îndrumare?” sunt considerațiile exprimate de Radu Alexandru Dincă, student la Facultatea de Filosofie din cadrul Universității București, absolvent al Colegiului Național Zinca Golescu, fost președinte al Consiliului Județean al Elevilor Argeș. Este și scriitor debutant, a publicat în anul 2019 primul său roman cu titlul „Până la capătul abisului” și este poet amator, poeziile sale fiind postate pe blogul personal.

Medalion artistic susținut de frații Andrei și Ștefan Dragnea, cursanți la actorie, în cadrul proiectului cultural-educativ „Robert Chelmuș și Trupa de teatru Robertto”, coordonat de artistul Robert Chelmuș.

 

“Frații Andrei și Ștefan Dragnea au venit inițial la cursul de actorie, din dorința părinților, ambii medici, de a le ocupa timpul liber cu activități formatoare. Am început cu Andrei, fratele cel mare, dar Ștefan, fratele mai mic, care avea pe atunci vârsta de trei ani, m-a uluit cu memoria și dicția cu care recita poezii. I-am pregătit pe amândoi, aici, la Centrul Cultural Pitești și ne mândrim cu numeroase premii obținute la festivaluri de teatru pentru copii. Iar acum se prezintă în fața publicului virtual cu sceneta Castravetele, o adaptare de Octavian Sava după I.L. Caragiale”, subliniază Robert Chelmuș.

115 Vizualizari

 

 

CONTACT: infoargesnews@gmail.com

We use cookies to improve our website. Cookies used for the essential operation of this site have already been set. For more information visit our Cookie policy. I accept cookies from this site. Agree