SJ TheDaily - шаблон joomla Форекс

Cardiologul Adrian Tase vorbește despre bătăile neregulate ale inimii. Când să ne îngrijorăm?

May 27, 2020
Scris de 

Fibrilația atrială (FA) este o aritmie supraventriculara caracterizată electrocardiografic prin oscilații de mică amplitudine ale liniei de bază – undele f cu frecvența de 300-600/’, variabilitate a amplitudinii, formei și timingului, precum și un ritm ventricular neregulat. În ciuda dezordinii electrice evidente a cordului, pacienții cu FA diagnosticați precoce și tratați optim, pot duce o viață de calitate și cantitate rezonabile. Flutterul atrial, o aritmie înrudită pe care trebuie să o avem în minte ca diagnostic diferențial, are frecvența de 300 +/- 50 bătăi/minut, timingul și morfologia fiind constante. Frecvența ventriculară la pacienții cu FA, netratată, oscileaza între 100-160 bpm, putând depăși 250 bpm în sindromul WPW (Wolff-Parkinson-White) datorită conducerii pe o cale accesorie.

-FA paroxistică se termină spontan în 7 zile. Termenul spontan este ușor confuz, pentru că nimeni nu așteaptă o săptămână fără să intervină terapeutic. În cazul în care FA depășește o săptămână, dar revine la ritmul sinusal normal în mai puțin de un an, FA se numește persistentă, iar peste un an este încadrată că permanentă, dar nu literalmente, pentru că și în această fază poate fi readusă la ritmul sinusal normal prin intervenții de ablație.   

-FA solitară (lone AF) apare la persoane sub 60 de ani care nu suferă de hipertensiune arterială (HTA) sau alte boli cardiace structurale. Această formă de FA are un risc mic de complicații tromboembolice, motiv pentru care nu necesită tratament anticoagulant.

-FA paroxistică apare adesea în dezechilibări ale sistemului nervos vegetativ, simpatic (FA adrenergică) în efortul intens sau emoțiile puternice, respective parasimpatic (FA vagotonică) în relaxarea vesperală sau în timpul somnului. Prima poate fi contracarată de betablocante, a doua de disopiramida. Alcoolul etilic este adesea un factor precipitant.

Din perspectiva epidemiologică, FA este cea mai frecventă aritmie întâlnită în praxisul clinic, cu o rată de spitalizare la nivel global de 33%. Pacienții cu FA au un risc dublu de deces de orice cauză, ca și un risc de 5 ori mai mare de a face un accident cerebrovascular de tip ischemic, față de cei fără FA. Prevalența FA în populație este proporțională cu vârsta, fiind foarte rară sub 40 de ani și cu frecvență mai mare după 70 de ani. La tineri poate apărea în formă paroxistică după o petrecere cu alcool, tutun și cafea fiind denumită “holiday heart disease”. FA permanentă apare pe fondul unor boli cardiace structurale, alți factori de risc independenți fiind vârsta înaintată și mărirea atriului stâng măsurabilă ecocardiografic. Mecanismele patofiziologice ale FA au două mecanisme trigger, și anume microfocare care generează impulsuri electrice, respectiv circuite reintrante, mai intense în zona venei pulmonare. Se realizează astfel o remodelare electrică a cordului, care evoluează în paralel cu remodelarea mecanică din bolile structurale cardiace. Factorii genetici - au fost identificate mai multe mutații responsabile pentru FA familială. Principalele cauze ale FA sunt: hipertensiunea arterială cu hipertrofie ventriculară stângă, insuficiența cardiacă congestive floridă, valvulopatiile mitrale și aortice, cardiomiopatiile, hipertensiunea pulmonară severă, ca și obezitatea cu sindrom de apnee în somn. Trebuie luate în calcul consumul de etanol/cafeină/nicotină și starea glandei tiroide. Caracteristicile clinic sunt palpitațiile rapide neregulate, oboseala, dificultatea în respirație (dispneea), intoleranța la efort, amețelile (vertigo). Uneori apare poliuria prin eliberarea peptidului natriuretic atrial. Există și persoane asimptomatice. Examenul fizic detectează un deficit de puls între auscultația cordului (frecvența cardiacă mai mare) și palparea pulsului radial (mai mică).

Diagnosticul este sugerat de palpitațiile rapide neregulate și confirmat de electrocardiogramă. Ecocardiografia transtoracica dă informații despre modificările structurale, cum sunt atriul stâng mărit sau hipertrofia ventriculului stâng, iar cea transesofagiană despre auriculul stâng. Cazurile severe beneficiază de electrofiziologie. Un scop major al terapiei este prevenirea complicațiilor tromboembolice, de aceea tratamentul începe cu anticoagularea, pentru a preveni un eventual stroke ischemic. Există medicamente anticoagulante clasice, la care tratamentul este ghidat de valoarea testului INR, și anticoagulante orale noi sau directe pentru pacienții cu FA non-valvulară (dabigatran, apixaban, rivaroxaban, edoxaban) la care există deja antidoturi (idarucizumab, respectiv andexanet-alfa). Există două scoruri de risc, CHADS pentru evenimente tromboembolice, respectiv HAS-BLED pentru hemoragii. Tratamentul de urgență al FA se face în regim de terapie intensivă prin cardioversie transtoracica (șoc electric extern) sau cu medicamente antiaritmice injectabile (propafenone, amiodarone, flecainide). Pe termen lung, trebuie să alegem între două strategii: controlul farmacologic al frecvenței cardiace și controlul farmacologic al ritmului. Antiaritmicele utilizate pe termen lung sunt propafenone, dronedarone, sotalol. Dezideratul științific pentru viitorii ani este descoperirea unui antiaritmic ideal, fără efecte secundare. Ca adjuvant, terapia upstream cu statine, inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei/blocanti ai receptorilor angiotensinici și acizi grași polinesaturati omega-3 (PUFA) s-a dovedit utilă. La cazuri selecționate, se aplică tratamentul interventional prin ablație, sau cel chirurgical prin excizia sau închiderea auriculului stâng, respectiv izolarea venei pulmonare.    

 

 

259 Vizualizari

CONTACT: infoargesnews@gmail.com

We use cookies to improve our website. Cookies used for the essential operation of this site have already been set. For more information visit our Cookie policy. I accept cookies from this site. Agree