Pe nesimțite pentru unii, dar extrem de dureros și sfâșietor pentru apropiați, au trecut 4 ani de la moartea fulgerătoare a Darianei Radu, fostă elevă a Colegiului I.C. Brătianu din Pitești. S-a stins brusc la doar 16 ani, cea mai frumoasă vârstă pentru un adolescent. O afecțiune medicală a răpit-o de lângă cei dragi care nu o vor uita niciodată. Printre cei care au iubit-o nespus și care îi simt lipsa în fiecare zi, se numără și fosta dirigintă a Darianei, profesoara Mădălina Nițulescu, care a transmis astăzi, chiar în ziua despărțirii veșnice, un mesaj emoționant până la lacrimi:
”4 Aprilie
Astăzi nu număr ani, ci tăceri. Au trecut patru… patru anotimpuri lungi de când lumea s-a oprit pentru tine, Dari…
Există doruri care nu se vindecă, ci învață să respire mai încet, ca să nu doară atât de tare. Iar tu ai devenit un astfel de dor — o prezență invizibilă, dar atât de …vie în fiecare gând, în fiecare clipă în care liniștea apasă mai greu decât orice cuvânt.
E ciudat cum timpul merge mai departe fără să ceară voie, fără să știe că undeva, într-un colț de suflet, el a rămas blocat într-o zi care nu trebuia să existe. Tu ai rămas la 16 ani — vârsta visurilor crude, a râsetelor fără margini, a începuturilor care promiteau infinitul.
Și totuși… nu ai plecat cu adevărat. Te regăsesc în lucruri mici — într-o lumină caldă de după-amiază, într-un zâmbet care seamănă cu al tău, într-o amintire care vine pe neașteptate și mă oprește din tot. Te regăsesc în lucruri care par obișnuite pentru alții, dar care pentru mine au devenit ferestre spre tine. Într-o bancă din clasă care parcă încă te așteaptă. Într-o poză dintr-o excursie, unde zâmbetul tău a rămas suspendat într-un timp care nu mai trece. Într-o evaluare scrisă, unde literele tale încă au glas. Într-un răspuns haotic la ora de dirigenție, care ne făcea să zâmbim fără să vrem…
Unii oameni trec prin viață. Tu ai rămas în ea, ca o rană frumoasă, ca o poezie neterminată, ca o lecție despre cât de fragil și prețios este totul…🥲
Astăzi nu te plâng doar… te port. În tăcere, în gând, în ceea ce am devenit și în ceea ce nu voi mai putea fi niciodată după ce am trăit tristețea fără margini a dispariției tale…
Patru ani fără tine. O eternitate cu tine.
Nu te uit. Nu te voi uita niciodată…
Cu infinită iubire,
DIRIGA”.
Dumnezeu să o odihnească în pace!
