Medicii sunt primii care, cunoscând măsurile de prevenție, ar trebui să se protejeze de riscul bolilor profesionale. Totuși, angrenați în lupta acerbă din arena clinică, profesioniștii medicali își asumă riscuri privind propria lor sănătate.
Primul și cel mai frecvent incriminat factor de risc pentru cadrele medicale este infecția prin contactul cu pacienții și produsele biologice. Regulile de precauție consideră ab initio mediul spitalicesc ca potențial infectat. Prin urmare, utilizarea echipamentului de protecție, constând în mânuși, salopetă, bonetă, ochelari, botoșei, etc., este obligatorie, ca și spălarea mâinilor după consultarea pacientului sau atingerea eprubetelor cu probe biologice. Cele mai frecvente boli infecțioase care pot apărea la personalul medico-sanitar sunt: Covid-19, gripa sezonieră, HIV/SIDA, infecțiile cu virus hepatitic B sau C, tuberculoza, etc.
Ne amintim din trecutul recent cazuri de medici care, lucrând cu dedicație în secții Covid, s-au și infectat. Alteori, medicii au respectat impecabil regulile în spital, dar s-au infectat la socializările din timpul liber.
Excesul de protecție împotriva infecțiilor poate duce la dermatită de contact cauzată de latexul din mănușile chirurgicale.
Chirurgii și stomatologii petrec mult timp profesional în ortostatism, prin natura profesiei. Statul prelungit în picioare poate genera boli osteoarticulare și tromboflebite ale membrelor inferioare. În cazul medicilor care fac intervenții sub radiații, se adaugă și greutatea salopetei de protecție.
Un alt risc, ca urmare a expunerii la radiații ionizante în departamentele de radiologie și imagistică, sunt cancerele cu diverse localizări.
Expunerea la formol, în cazul specialiștilor de anatomie patologică, respectiv pulberi sau gaze în medicina de laborator, poate duce la bronhospasm sau chiar astm bronșic profesional.
Pe lângă aceste boli profesionale somatice, preponderent prin contact, există în medicină și boli provocate de stress.
Medicii au, probabil, cea mai îndelungată perioadă de formare profesională. În plus, responsabilitatea decizională enormă, vitală pentru supraviețuirea pacienților și gărzile de noapte care adaugă disconfortul generat de inversarea ritmului biologic.
Forma cea mai gravă de boală profesională la medici este burnout sau sindromul de epuizare psihosomatică. Aceasta apare mai frecvent la medicii de urgență, în mediul chirurgical, în secțiile de oncologie, ca și în alte specialități consumptive.
Burnout este o stare de epuizare completă fizică, mentală și emoțională, cauzată de munca istovitoare.
Principalele simptome somatice ale sindromului burnout sunt durerile de cap și cele abdominale, oboseala – inclusiv dimineața, tulburările de somn, ca și scăderea apetitului alimentar și de viață, în general, inclusiv a libidoului. De asemenea, persoanele afectate de burnout devin mai fragile în fața bolilor.
În plus, apar și semne comportamentale, cum sunt scăderea puterii de muncă, tendința la autoizolare, procrastinarea, și izbucnirile emoționale. În încercarea disperată de a face față sarcinilor curente, pacienții cu burnout cresc consumul de alcool, cafea și tutun.
În fine, semnele emoționale cum sunt senzația de neajutorare, neîncrederea în sine, cinismul, insatisfacția, solitudinea, demotivarea, completează tabloul clinic.
Legislația europeană acordă o atenție deosebită medicilor afectați de burnout, în vederea diagnosticării precoce și a aplicării imediate a măsurilor terapeutice. Din păcate, în țara noastră, sindromul burnout nu este încă recunoscut oficial ca motiv de incapacitate de muncă.
Conf. Dr. Adrian Tase
